Sammy și Misterul Urmelor Strălucitoare
Într-o dimineață senină, când zorii mângâiau Valea Dinozaurilor, Sammy s-a trezit plin de energie. Aventurile de ieri îi dăduseră curaj, iar în minte îi dansa întrebarea: „Oare ce alte mistere ascunde valea noastră?”
În timp ce își plimba coada printre ferigi, a observat ceva neobișnuit: urme mici și strălucitoare care duceau spre pădurea de lângă râu. Urmele sclipeau în lumina soarelui ca niște stele căzute pe pământ. „Trebuie să aflu ce este!” a spus el entuziasmat.
Sammy i-a chemat pe prietenii lui: 🦖 Terry, pterodactilul explorator; 🦕 Trina, triceratopsul jucăuș; 🦖 Rex, micul dar curajos T. rex. Împreună au pornit pe urmele misterioase. Au trecut printre liane, au sărit peste rădăcini și au ascultat cântecul păsărilor preistorice. Cu fiecare pas, urmele deveneau tot mai luminoase, ca și cum îi ghidau către o surpriză.
La un moment dat, poteca i-a condus spre un defileu îngust. Acolo vântul șuiera și pietrele se mișcau sub greutatea lor. Rex a ezitat, dar Trina i-a zâmbit: „Împreună suntem mai puternici!” Și-au unit forțele: Trina a ținut rădăcina unui copac ca punte, iar Sammy și Rex au trecut în siguranță. Terry zbura deasupra, supraveghind drumul.
Mai departe, printre stânci, au găsit o cascadă mică ce ascundea în spatele ei o peșteră. Urmele strălucitoare intrau acolo. Cu emoție, au pășit înăuntru. Pereții peșterii erau acoperiți cu cristale albastre care reflectau lumina ca niște stele. În mijloc, pe un cuib de frunze, se aflau câteva ouă mici, albastre, care sclipeau ușor. Erau ouăle unei specii rare de dinozaur marin, pierdute de mama lor.
Sammy și prietenii lui s-au aplecat asupra cuibului. Din adâncul peșterii s-a auzit un geamăt blând. Mama dinozaur, o creatură elegantă cu solzi sidefați, îi privea cu ochi mari și speriați. Se rătăcise și nu mai putea ajunge la ouă din cauza apei repezi.
Fără să stea pe gânduri, Terry a zburat peste apă, Sammy și Rex au rostogolit pietre pentru a face un vad, iar Trina a creat un mic dig cu coarnele ei. Pas cu pas, au reușit să aducă ouăle înapoi la mama lor. Dinozaurul marin i-a atins ușor cu botul în semn de recunoștință, iar ochii îi sclipeau mai tare decât cristalele din jur.
Peștera a răsunat de un sunet cald, ca un cântec. Cristalele s-au aprins într-o lumină blândă, iar urmele strălucitoare au dispărut încet, ca o magie împlinită. Sammy și prietenii lui au simțit cum inimile le bat de bucurie: rezolvaseră Misterul Urmelor Strălucitoare.
Întorși în vale, s-au așezat pe iarbă și au privit cerul. Sammy a șoptit: „Adevărata comoară nu sunt urmele sau cristalele, ci prietenia și curajul care ne-au adus aici.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu