Într-o dimineață ploioasă, Pufi ieșea din vizuină. Când ploaia s-a oprit, a apărut un curcubeu frumos pe cer.
– „Ce culori minunate!” a zis Pufi. „Aș vrea să le văd mai de aproape.”
Țop-țop, iepurașul a pornit spre locul unde credea că începe curcubeul. A întâlnit o broscuță.
– „Broscuțo, știi unde începe curcubeul?”
– „Nu, dar poți să-l privești de aici. Este la fel de frumos,” a zâmbit broscuța.
Mai departe, o căprioară i-a spus:
– „Curcubeul nu are început și sfârșit. El apare ca să ne bucurăm de el de oriunde am fi.”
Pufi a înțeles: frumusețea nu trebuie prinsă, trebuie doar privită și simțită. S-a așezat pe iarbă și a privit curcubeul cu prietenii lui.
✨ Învățătura: Uneori lucrurile frumoase nu trebuie atinse, ci admirate și împărtășite.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu